Biserica Sf. Vineri sau "Biserica Domneasca Mica" cu hramul Sf. Paraschiva, se află în incinta Complexului Monumental "Curtea Domneasca" din Târgovişte în partea de sud-est a curţii domneşti, pe marginea terasei înalte a Ialomiţei.

Ctitorie a lui Vlad Călugărul şi a soţiei sale Smaranda, biserica "Sfânta Vineri" este singurul monument cunoscut pânâ în prezent în arhitectura Ţării Româneşti datând de la mijlocul secolului al XV-lea (1571), păstrat în formă primară pânâ astăzi.

Are planul trilobat forma alungita, compus din pridvor, pronaus, naos şi altar.

Turla se sprijină pe patru arce semicilindrice. Pronaosul este precedat spre vest de un pridvor deschis, marcat prin trei arce etajate, aparţinând perioadei de început a lăcaşului, cu care este legat organic.

Faţadele sunt decorate cu firide, subliniate la partea superioara de elemente din ceramică smălţuită sub forma unor mici discuri cu picior.

La firida centrală a absidei altarului, care este ceva mai largă decat celelalte, pare un decor aparte nemaîntâlnit la alte monumente.

Originalitatea acestui monument este întregită şi de tehnica şi materialul de construcţie folosit.

Se cuvine sa amintim că pronaosul bisericii "Sfânta Vineri" adăposteşte numeroase morminte ale unor personalităţi istorice, printre care si pe cel al doamnei Bălaşa, soţia lui Constantin Şerban Voievod, a cărei piatră funerară este frumos împodobită cu elemente vegetale, capete de îngeri şi cu stema Ţării Româneşti.

De-a lungul anilor, biserica-monument a beneficiat de o serie de restaurări efectuate în perioada 1731-1732 de către Şerban Fusea, un ctitor cunoscut din Târgovişte, 1803 de către Dionisie Lupu - egumenul de atunci al Mânăstirii Dealu, 1850-1852 de către paharnicul Brătescu, iar ultimele lucrări de restaurare au fost întreprinse în 1967 de către Direcţia Monumentelor Istorice, care din păcate nu au fost finalizate.

S-au mai făcut intervenţii la acoperişul bisericii în 2004, din fondurile Complexului Muzeal "Curtea Domnească".